Să ne rugăm Sfântului Internetului și bolilor cu transmitere sexuală!

Sfânta Gertrude de Nivelles, Sfânta care patronează surifobia (frica de șoareci) a fost o persoană dedicată religiei și rugăciunilor încă din copilărie, dorind că devină călugăriță. În credința catolică se crede că Sfânta Gertrude are puterea de a goni șoarecii și șobolanii care se adăpostesc în case și hambare, iar pomenirea sa în rugăciuni duce la vindecarea de frica irațională de șoareci.

Sfântul Hubert, Sfântul patron al vânătorii și protector împotriva câinilor turbați era foarte pasionat de vânătoare încă din tinerețe, nici o altă îndeletnicire nu-i aducea atâtea bucurii și satisfacții precum hăituirea și uciderea animalelor sălbatice de pe întinsele domenii ale familiei sale nobile. Momentul revelator al vieții sale a fost cel din dimineața de Vinerea Mare, când nobilul Hubert urmărea un cerb, între coarnele căruia a văzut o cruce înconjurată de o aureolă de lumină; ajuns acasă află că soția îi murise. Îți vinde tot ce avea și se mută la o mănăstire unde trăiește în penitență, rugăciune și studiu. În perioada Evului Mediu, Sfântul Hubert a fost unul dintre cei mai celebrați și onorați sfinți ai Bisericii Catolice. Sfântul Hubert este de asemenea patronul vânătorilor, al blănarilor, cojocarilor, crescătorilor de câini precum și a protector împotriva turbării.

Sfânta Monica, Sfânta patroană și ocrotitoare a alcoolicilor a fost căsătorită în tinerețe cu un păgân cu apucături violente pe nume Patricius. Fire blândă, pioasă și iertătoare, Monica s-a rugat toată viața sa pentru îndreptarea și convertirea soțului său, care într-un final a acceptat să devină creștin doar pe patul de moarte. La fel s-a întâmplat și cu fiul său, Augustin, care în urma rugăciunilor mamei sale a renunțat la o viață plină de orgii, pentru a deveni într-un final o persoană sfântă. Din acest motiv, Sfânta Monica este considerată patroana și salvatoarea celor căzuți sub patima beției.

Sfântul Dominic Savio, Sfântul patron al micilor infractori și al delicvenței juvenile a murit la doar 15 ani, ultimele sale cuvinte fiind Nu vă întristați, nu aveți de ce, văd în aceste momente niște lucruri atât de frumoase încât nu am cuvinte să le explic. La scurt timp după moartea sa se petrec unele miracole atribuite grației și binecuvântării sale. Minunile li se intamplau tuturor celor care se rugau tânărului, astfel încât in anul 1950, Dominic este beatificat și patru ani mai târziu sanctificat de Papa Pius al XII-lea. 

Sfântul Isidor de Sevilla, Sfântul patron al Internetului a fost în tinerețe învățător,  scriitor și reformator. Sfântul Isidor a fost declarat de către credincioșii catolici drept Sfânt patron al Internetului.

Sfântul Brendan Navigatorul, a devenit Sfântul patron al balenelor în urma unei întâmplări ciudate. Sfântul Brendan străbătea Oceanul Atlantic cu scopul de a evangheliza toate insulele întâlnite în cale. La un moment dat a acostat pe o mică insulă pentru a oficia slujba de Paște. După ceva timp abia au descoperit că defapt acea insulă era defapt spinarea unei balene.

Sfântul Rene Goupi, Sfântul patron al anesteziștilor a fost medic într-un spital canadian.  Acesta a fost torturat cu cruzime până când a murit, deoarece a făcut semnul crucii deasupra capului unui copil, ceilalți crezând că îi făcuse o vrajă. Ca urmare a morții violente și a torturii de care a avut parte, el este considerat patronul spiritual al pacienților care urmează să fie anesteziați, precum și al medicilor care administrează anestezia.

Sfântul Fiacre, Sfântul patron al bolilor cu transmitere sexuală cunoștea secretele multor plante medicinale. Spre sfârșitul vieții sale, Sfantul Fiacre s-a stabilit în Franța unde a primit o bucată de pământ pe care și-a construit o colibă unde acorda îngrijiri medicale gratuite tuturor celor suferinzi. Sfantul Fiace a fost pomenit întotdeauna în rugaciunile celor suferinzi de boli cu transmitere sexuali, fiind în acelasi timp Sfântul patron al grădinarilor și al taximetriștilor.

Day 13

Somewhere you'd like to move or visit. 

Mmmm... Sunt multe locuri foarte bune pentru vizitat și altele care ți-ar face traiul unul de vis. 

Mi-ar plăcea să locuiesc, pentru o perioadă relativ scurtă, cam o lună, într-o țară din lumea a treia. Mi-aș dori asta, pentru că e o experiență inedită să vezi de aproape, modul autentic de viață al oamenilor care nu au curent, robinet sau calorifer. Să vezi cum își trăiesc viața de zi cu zi, cum acționează în diverse situații și cum reacționează la venirea unui străin în habitatul lor. Deși presupun că reacția lor nu va fi una foarte încântătoare și dulce, că nu au comitet de întâmpinare, eu sper totuși că am să pot dormi noaptea, fără sa-mi fie frică că ar putea intra cineva noaptea în umila mea colibă să-mi taie gâtlejul de orășean mai evoluat decât ei (no offense!). Mereu am fost fascinată de modul în care pot eu supraviețui (mai mult decât trăi) în condiții minimale.

Oricum, aș fi foarte mulțumită dacă în viață aș avea banii și timpul necesar să mă mut dintr-o zonă în alta, de preferat cât mai variate din toate punctele de vedere (oameni, cultură, zonă geografică, climă, istorie, faună/floră etc.) Dar cu o viitoare meserie de arheolog, tot ce e posibil!

De vizitat, ar fi ceva locuri, precum Egipt (care nu-mi scapă niciodată), Japonia, Rusia, Marea Britanie, Germania, Australia, SUA... 

Asta așa, ca să o luăm în linii mari.

Ce poți face cu 12.000.000 de oase umane?

Simplu! Poți face o biserică! Nu mă crezi? Here you go:

Sedlec Ossuary (Osuarul Sedlec, cunoscut și ca Biserica Oaselor) este o mica Biserică catolică, realizată în stil gotic, localizată sub Biserica Tuturor Sfinților din Sedlec, o suburbie a orașului Kutná Hora din Republica Cehă, fiind una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. Osuarul ar avea între 40.000 și 70.000 schelete complete de om (mă gândesc cum de au făcut rost de atât de multe oase. hm.....) Oasele au fost aranjate în așa fel încât servesc drept decorații, dar și mobilă pentru capelă. 

Poate vă pare sinistru la prima vedere, dar cu siguranță e ceva minunat. E ceva cum rar întâlnești și pentru cei care au ocazia și își permit, cu siguranță ar trebuie să viziteze zona. Mie una, sincer, nu mi-a plăcut niciodată să întru într-o biserică, dar aici aș merge cu siguranță. Și ca viitor „cititor de oase”, m-aș topi de bucurie și extaz să am ocazia să intru și să mă pot holba în voie la toate oasele alea.

Hai cu turma!

Vorbeam zilele trecute cu un amic și la un moment dat l-am întrebat de ce tot timpul el e de acord cu toată lumea, îi plac toate chestiile nou apărute și se dă în vând după orice e nou, indiferent dacă e genul lui sau nu. Mi-a răspuns ca o face pentru că cei din jurul lui fac asta, el vrea să fie acceptat de cei din jurul lui și atunci, automat, îi plac aceleași lucruri ca celor din jur. 

Reacția mea a fost ceva de genul WTF? 

O persoană nu trebuie să fie condusă de regulile comercialului. Să fii unic și să ieși din tipare, să nu faci ce face toată lumea, să fii altfel, să aduci ceva nou față de cei din jurul tău e bine. Uneori e bine să fii diferit și de prietenii tăi. Nu te condamnă nimeni dacă tu ești diferit. Ca să fii acceptat de cei din jur nu trebuie să faci neapărat același lucru ca și ei. Nu trebuie să fii ca o maimuță care face tot ce vede. 

Atunci te pierzi pe tine însuți, nu mai ești unic, ești doar o copie a celor din jur. Nu mai ai nimic care să te definească pe tine ca persoană. Te poți defini doar prin trimitere la cei din jurul tău. Nu ai nimic special, nimic al tău, nimic care te face remarcabil. Până la urmă ai să ajungi cu totul să fii umbra prietenilor tăi. 

Să fii diferit de ceilalți, să ieși puțin din tipare, să nu te lași influențat de toată lumea, să nu faci tot ce fac prietenii tăi dacă nu-ți place înseamnă că ești TU! Și nu o copie a celor din jur. 

Arta de dragul artei

Pentru mine scopul artei nu este acela de a crea ceva frumos, ceva plăcut vederii. Scopul artei de fapt și de drept e acela de a transmite ceva, de a arăta lucrurile în mod diferit, de a aduce ceva nou, de a surprinde în primul rând. Și asta trebuie să fie făcută într-o manieră în care   să fie și plăcut vederii.  Așa că mulți au făcut, de când a luat omul dalta sau pensula în mână pentru prima dătă, artă de dragul artei. De ce?

De exemplu, cele mai bune picturi sunt cele care transmit ceva, care te fac să le privești minute în șir pentru a găsi mesajul sau pentru a-ți da seama ce vrea să spună pictorul prin desenul său. Treaba asta a făcut-o foarte bine Picasso, sau pictorii cubiști, dadaiști etc. Sau cei care au fost adepții artei abstracte. Ăia care te surprind, care lasă o amprentă. 

Și așa de plictisitoare, fără sens sunt cele care reprezintă portrete. Știți, pictura religioasă, portrete ale unor oameni înstăriși care vroiau portrete. Sau pur și simplu tablouri care reproduc imagini și situații banale. Da, dacă ele sunt reprezentate într-un mod unic, atunci e clar artă! Dacă un pictor reușește să vadă într-un lucru banal ceva neobișnuit, nebăgat în seamă, ceva ce nimeni nu a mai văzut până atunci și reușește să redea asta în pictură, atunci ce a făcut el a artă! E ca atunci când te uiți la un gândac, de exemplu, și în loc să vezi o chestie cu multe picioare care mușcă și îți mănâncă ficusul din bucătărie, vezi o creatură care e diferită de tine. Nu zi că e urât și nu te întreba cum poate să existe așa ceva în lume. Poate gândacul ăla se gândește „cum pot trăii creaturile alea gigantice așa, fără aripi, fără antene. Oare ele cum simt gustul, mirosul? Cum se pot descurca cu membrele alea așa mari și grele? Ce ridicol arată cu degete.” Așa e și cu arta. Trebuie să surprinzi ceva ce merită văzut, știut.

Analizați puțin comparativ primele două picturi cu ultimele două. Da, poate că primele două par desenate ca de un copil de 5 ani, dar transmit ceva, pe când ultimele două sunt doar niște picturi care reprezintă oameni și atât! Poate nici nu sunt cele mai bune exemple! Dar, uite ce drăguț arată pisica asta așa multicoloră cum se joacă cu un ghem de ață și face cu ochiul. Și la nenea ăla din dreapta. Sau or fi doi neni...