Unii consideră că ești matur atunci când realizezi că nu mai ești copil, că nu te mai poți juca cu puța în țărână, că nu mai poți sta la filme nopți întregi, că nu-ți mai permiți cluburi în fiecare zi de weekend sau că nu barza te-a adus și Mos Crăciun e doar un mit.
Eu zic că suntem maturi atunci când începem să gândim chiar realist, atunci când suntem conștienți în adevăratul sens al cuvântului de toate cele ce mișcă în societate, în jurul nostru. Atunci când realizăm că banii din portofelul părinților veneau din munca lor asiduă și zilnică, că totul, chiar și o plimbare în parc, poate costa, că oamenii din jur nu sunt ceea ce par, că în viața reală nu primești pe tavă tot ceea ce visezi și îți dorești, ca atunci când erai copil și te dădeai cu fundu de pământ de două ori și mama îți cumpăra jucăria aia foarte scump pe care tu o doreai cu ardoare.
Totuși, poți să fii matur și încă în pielea unui copil, să te bucuri de fiecare lucru, să joci și șotron, să te uiți cu prietenii la filme toată noaptea. Asta e frumusețea în a fi matur, că întotdeauna te poți cufunda pentru un timp în visare și să fii din nou un mic omuleț fără griji, sarcini și probleme de rezolvat pe toate fronturile.
Chiar îi admir pe acei copii care, în ciuda vârstei lor fragede, gândesc foarte deschis, foarte matur și obiectiv. Bine, nu în mod excesiv, nu cei care exagerează. Sunt doar copii care văd realitățile în care trăiesc. Aceștia sunt cei care, atunci când vor ajunge adulți, vor avea un cuvânt important de spus în societate. Bravo lor!
Până la urmă, poți să fii ori un matur în pielea unui copil, ori un copil în pielea unui matur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu