Eu recunosc că sunt încă un copil atât la exterior, cât și în adâncul sufletului, forțat poate de împrejurări să se maturizeze, să calce pe propriile picioare fără a mai fii sprijinit de fusta mamii.
Sincer nu mi-a păsat niciodată dacă cei din jur mă consideră o persoană matură sau încă o „puștoaică”, pentru că nu ceea ce văd ceilalți contează, ci ceea ce le demonstrezi tu. Adică? Nu contează că încă te uiți la desene animate și nu la știri, nu contează că stai pe net și joci Mario sau Zuma, ci contează că poți avea o discuție serioasă cu un om matur, ci că te poți descurca foarte bine dacă cineva îți pune în mână o factură și te pune să o plătești.
Eu una aș vrea să rămân așa copil toată viața, pentru că exact asta e ceea ce te face să zâmbești în orice moment, indiferent cât de grea e situația, asta te face să dai încolo faptul că nu totul îți iese așa cum ți-ai propus. Uitați-vă la copii! Ei râd mereu, oriunde. Chiar și atunci când se lovesc, plâng câteva secunde, dar apoi revin la jocul lor inițial, lipsit de orice amenințare și uită că s-au julit sau au făcut buba. Le va trece vânătaia, pentru a face loc alteia. Dar asta nu contează, pentru ei este important jocul, plăcerea de a face ceva frumos, ce îi determină să zâmbească.
Vă pot da exemplul meu. Mie îmi place să mă uit încă la desene precum Viața cu Louie, Copii de la 402, Ce-i cu Andy, Spioanele atunci când am ocazia, îmi place să desenez și să cânt de nebună prin casă, mă joc toată ziua cu animalele, le pup și le smotocesc mereu, joc Sims și Diner Dash. Dar, când m-au trimis ai mei să fac piața, să plătesc o factură, să deschid un cont în bancă, să îi însoțesc la întâlniri importante, să le dau sfaturi în privința unor decizii, am făcut-o așa cum o face și un om matur. Și atunci când am aplicat pentru facultate în Marea Britanie, singură am umblat după toate actele necesare, singură am fost la translatori, notari, bancă etc. și am făcut ce aveam de făcut, fără a da greș. Si sunt încă un copil în ceea ce fac!
Așa că nu contează cât de copil pari, important este ca gândirea ta să fie, atunci când trebuie, una matură.