Jurnal în exil

Jurnal în exil

Ziua 1

Într-o anume zi din an, aceea pe care tu o consideri ca fiind una specială sau diferită, dai drumul gândurilor ce-ți frământă mintea și sufletul, umplând pagini întregi cu sentimente din cele mai adânci și pure.  Așa începe povestea mea!

Voi porni să scriu despre prima zi a exilului meu, o zi pe care nu credeam vreodată că o să o regret. Acum aș vrea să dau orele în urmă, dar știu că nu pot. Tot ce trebuie să fac este să mă consolez cu gândul că oricum nu voi putea recupera niciodată acest timp și că pagina istoriei zilei de azi a fost deja scrisă cu cerneală permanentă. Vorbele pe care le-am spus nu se pot lua înapoi, iar gesturile făcute nu se mai pot retrage...

Cum am putut face așa ceva? Ce oare m-a orbit în așa fel încât să iau asemenea decizie? Cum de m-am lăsat să fac asta?!? Sophia, trezește-te! Ce este cu tine? Ești conștientă de ceea ce ai distrus?

Se spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Sau... așa ar trebui. Eu cred că acesta este momentul în care  ne lăsăm copilăria în spate. Lumea din jur capătă brusc alte dimensiuni și forme, care ne fascinează, ne uimesc și ne sperie în același timp. Eu îmi voi aduce aminte cu siguranță toată viața de prima mea dragoste. Îmi vin acum raăid în minte momentele în care m-a luat prima dată se mână, ziua în care ne-am îmbrățișat prima dată și cel dintâi sărut. Orice detaliu, oricât de nesemnificativ, este totuți extrem de bine întipărit în scoarța memoriei mele.

Cine a fost prima mea dragoste? Îl cheamă Liev. E atât de perfect prin simplitatea lui. E special prin felul de a fi, are ceva anume ce m-a atras la el din minutul în care l-am cunoscut. Pentru mine el este tipul băiatului perfect, acea imagine idilică la care toate fetele visează. Îmi dă și acum acei fiori calzi atunci când mă privește în ochi, îmi topește inima cu fiecare atingere, îmi umple mintea cu bucăți din imaginea lui în timp ce îmi exilează sufletul undeva departe, alături de al lui.

Nu vreau să readuc trecutul în prezent și nici să rememorez clipe apuse. Vreau doar să le aduc înapoi, să le trezesc, să le fac reale din nou.

Aș vrea să existe cineva sau ceva, o metodă care să mă elibereze, care să-mi arate cum e mai bine de făcut în acest moment. Să-mi dea una și să mă trezească. Să mă facă să înțeleg să în viață nu se face ceea ce am făcut eu. Apoi să mă ridice de jos, să mă scuture de praf și să mă pregătească pentru noile lovituri ce vor veni.