De-a lungul timpului, religia a jucat un rol esențial în dezvoltatea popoarelor și formarea oamenilor. Dar, cu cât tehnologia evoluează noi teorii sunt descoperite, iar puterea cuvântului creștin devine din ce în ce mai mică. Oamenii încep să își pună întrebări din ce în ce mai serioase și să caute ei singuri răspunsuri. Astfel să sintagma „Crede și nu cerceta” nu se mai aplică în ziua de astăzi, devenind mai degrabă „Cercetează înainte de a crede”. Nimeni nu mai afirmă acum existența unui Dumenezeu concret fără anumite dovezi clare, fie materiale sau spirituale. Despre cum se ceartă unii și azi despre cum a apărut lumea, omul etc. nu mai zic pentru că știți și voi prea bine.
Personal, nu cred că religia ar trebui să fie o caracteristică esențială a unui individ, ca să putem spune că excludem anumite persoane doar pentru că au o anumită religie. Religia nu ar trebui să fie un factor definitor al omului. Toți trebuie să fim egali și să avem aceleași șanse în viață, în ciuda credinței. Dacă o anumită persoană alege să creadă în ceva anume, atunci noi nu o putem opri. Ea a ales singură și de bună voie acea cale și nu trebuie să își ascundă credința, indiferent care ar fi ea. A ales pentru că așa a vrut, simțind că accea este cea mai bună cale de atingere a divinului. Eu sunt de părere că oricine trebuie să își aleagă credința în funcție de ceea ce simte într-adevăr, ceea ce i se pare lui adevărat și sincer și să nu fie influențat în decizie de anturaj sau familie. Având în vedere faptul că în zilele noastre tot mai mulți se declară ca fiind atei, probabil că Biserica nu va mai avea niciodată acel rol primordial în stat. Oricum, și asta cu ateismul e de două feluri: poți chiar să negi existența unei ființe invizibile sau doar să o faci de ochii lumi, ca să fii tu ăla mai șmecher cu viziuni abstracte.
Părerea mea este că, atâta timp cât cei din jur nu îți fac rău sau nu te corup în privința religiei, cât nu încearcă să te convingă să te convertești la religia lor, fie ea creștină sau ocultă, atunci acea persoană nu trebuie condamnată. Poate crede în continuare în ce vrea, doar pentru ea, nu și pentru cei din jur. Toți avem drepul de a crede în ceea ce vrem, de a ne ruga la ceea ce credem, și de a îi respecta pe cei din jur împreună cu ideile lor.
Totuși, nu cred că religia, credința în Dumnezeu va dispărea complet, pentru că mereu vor fi oameni care vor apela la Divin, for fi oameni care vor crede în Superioritate. Probabil acesta este și motivul pentru care, în trecut, atunci când era o altă mentalitate și un alt mod de viață, oamenii au ales să creadă în Dumnezeu. Aveau nevoie de ceva superior. Știau că mereu va exista cineva sau ceva acolo sus care îi poate ajuta, care este acolo necondiționat și la care pot apela de fiecare dată când au nevoie.
Eu nu vă pot răspunde la întrebare de mai sus „Există divin (Divin)? ” Eu vă pot spune doar dacă pentru mine există, în rest, voi sunteți cei care decideți.
Dar, oricare ar fi credința unei persoane, fie că este un fundamentalist creștin sau un ateu determinat, noi, ca oameni egali, nu o putem judeca sau condamna.
Vă las să comentați următorul citat: „Dumnezeu a murit!” (Friedrich Nietzsche)
