Frânturi de viață și de moarte

I Fragmente de emancipare a eului

Mă răzvrătesc în disperare. Adorm în răscoliri de memorie și mă trezesc în uitarea propriului divin. Uit de unde am plecat și unde-am ajuns acum. Cine sunt? Cine-i acest „eu” ce-mi calcă neîntrerupt conștiința? Același ca și ieri, îmi iau paltonul maro din cuier și ies. Îmi îndrept trupul spre neant în timp ce mintea-mi stă în loc. Sunt viu? Sunt mort?

„O, vânt, nebunie a aerului! O, muzică, nebunie a tăcerii!” Mă îmbăt în neantul propriului joc pustiu de memorii. Uit cine sunt, uit de ce am venit aici... Uit că trăiesc! Uit de sine și sens...

Aspir la tăcere, la un nimic. Vreau să renunt la mișcări și la toate speranțele mele. Dă-le încolo de vise! La ce bun? Liniște! Pustiu! Vlaga din suflet să fie uitată. Bătaia inimii să nu mai repete același gest monoton. Vântul să nu mai trezească miile de frunze. Vrau să dispar, să fug, uitând de ziua de azi și gestul de mâine!

II Bucăți de „sens”

Ce mi-e viața? Un joc pustiu de gesturi incolore, un cântec lent din viori, un glas monoton de bătrân și-un cerc vicios la final. Atunci, de ce nu moarte? E mai ușor să mori decât să trăiești; să nu respiri... E atât de simplu să uiți ce ești, din ce țărână ai fost făcut, cine te-a plămădit și te-a așezat strategic pe pământ, de unde să-ți cauți drumul înapoi în neant, în uitare, în sfârșit...

Viața însăși insuflă mai multă teroare decât moartea. „Viața e marele Necunoscut!” Viața e doar un gol pe care omul e dat să îl umple. 

Dăm un scop vieții. Și?!? Nu o să mai aibă nici un haz, nici un farmec, nimic. Nimic! Neștiința clipei a doua dă vieții culoarea. „Inexactitatea țelurilor o face superioară morții.” Dați-mi un sens și voi transforma viața în monotonie, în neant, în priceperea de a merge pe contrasens. Mai bine mormânt!

III Concluzii

Avem noroc de memorii care ne lasă! Astfel uităm mereu ce monoton și pustiu scop dăm traiului. Nu mai credem în puterea de ieri și speranța de mâine. De aceea e bine să te-ncrezi în prezent. E cel mai sigur moment din toate. Prezentul este singurul ce nu poate da greș, e unicul care nu te poate înșela. Prezentul e viața!