Alte „Cele 10 porunci”

Le-am găsit în cartea „Viața pe un peron” - Octavian Paler și mi se par „reguli” foarte bune de  urmărit și respectat în viață. 

Prima poruncă: Să aștepți oricât. [Da, e important să aștepți, oricât de mult ar dura... Niciodată nu știi când apare mult râvnitul lucru sau moment/mult râvnita persoană. Mai mult ca sigur, după îți va părea rău că nu ai mai stat puțin. Așteptarea are farmecul ei.]

A doua poruncă: Să aștepți orice. [Cum am spus, you never know... Așteptarea face ca orice lucru, moment sau persoană să fie mai special/ă atunci când apare.]

A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent. [Asta e cu două tăișuri, părerea mea. Pe de o parte, într-adevăr, nu e bine să păstrezi amintiri care te fac să trăiești momente ce nu mai există, care s-au terminat. Dar, pe de altă parte, e frumos când visezi la clipe îndepărtate zâmbind.]

A patra poruncă: Să nu numeri zilele. [Mare adevăr! E unul din cele mai crunte lucruri pe care le poate face un om. Așteptarea ți se pare interminabilă și parcă vrei să tai mai mult de-o zi odată din calendar. Ai impresia că în loc să scadă, zilele se înmulțesc.]

A cincea poruncă: Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața. [No comment, treaba asta spune tot.]

A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim. [Asta așa e, chiar dacă vrem sau nu să recunoaștem. Nu suntem niciodată singuri. Doar dacă noi i-am alungat pe cei din jur. Mereu vei găsi pe cineva în lumea asta care vrea să-ți asculte durerea. Așadar, nu îndepărta pe nimeni; nu se știe niciodată când vei avea nevoie mai multă de cineva. În rest, nu există singurătate.]

A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oală și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur. [Nu vreau să supăr pe cei care cred că tărie în Dumnezeu, dar rugăciunea și mersul regulat la biserică nu reprezintă iubirea față de divin. Credința asta în suprem vine din suflet și nu trebuie exteriorizată cât mai mult posibil.]

A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. [Pe asta nu vreau să o comentez, pentru că spune cam tot...]

A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist. [Aici se aplică ce am zis mai sus la porunca a șasea.]

A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă. [Sper să fii înțeles bine ce vroia Paler să zică aici și anume a combinat teoria religioasă conform căreia exista Paradisul din care au fost alungați Adam și Eva cu teoria istorică ce spune că Neanderthalienii trăiau un peșteri. Așadar și prin urmare, Adam și Eva vânau zilnic pui de mamuți și dormeau la foc mocnit în grote cu picturi rupestre.]