Stau… ca pendula unui
ceas stricat.
Respir… monoton și
sacadat.
Scriu… cu o mână rece
și grea.
Îmi amintesc… de
inocența ta.
Memorii veşnic vii,
încuiate în buzunarul inimii mele!
Paşii m-au purtat un timp, ca într-un vis din cel mai frumos basm cules, pe
un drum luminos pavat cu vise colorate-n curcubeu. Acum mă uit în urmă și văd
cum dalele s-au tocit de mult şi visele şi-au luat zborul spre o lume unde numai
copii mai pot crede în ele. Măcar amintirile au rămas prinse între sforile
memoriei, încâlcite în anii ce-au trecut hai-hui pe lângă mine… pe lângă noi. Dar
ce rost? La ce bun acum să invoci momente care acum nu mai au nici o valoare,
nu mai cântăresc nimic pentru cei din jur, pentru tine. Numai eu le mai dau un
sens și cred în ele ca ceva ce vreodată va reînflori. Degeaba...
Îmi aduc şi-acum aminte: în urmă cu doi ani, timpul era mult mai frumos, soarta
era mult mai bună cu mine… cu noi. Eram doi copii frumoşi ce se iubeau timid. Ne
plimbam inocent pe sub copacii din parc și ne șopteam sfios un sincer „Te
iubesc!”. Dar norii s-au abătut curând asupra noastră, ne-au înstrăinat și ne-au
aruncat pe două drumuri diferite. Însă era doar de fațadă... Prea îngâmfați să
recunoaștem că noi am fost de vină. Străbăteam singuri alei întunecoase,
lipsite de dale cu vise şi atmonsferă de basm… Probabil acesta este unul dintre
acele basme fără final fericit…
Sau... poate nu. Cu timpul, norii s-au risipit, inimile ni s-au încălzit şi
soarele a-ncolţit uşor într-o margine a unui zâmbet firav de copil duios. În
dor, în chin și disperare, cei doi s-au revăzut. Flori de speranță au apărut
peste tot în jurul lor, ca un roi de albine pofticioase. Erau cei mai frumoși.
Erau unici, pentru că erau EI. Acum și-au dat seama că numai împreună pot
exista, pot trăi cu adevărat. Erau
adorabili şi lumea îi iubea.
Ei vor trăi veşnic împreună, pentru că dragostea i-a unit cândva pentru totdeauna.
Şi viaţa crudă, poate i-a despărţit, dar vor rămâne-a pururi legați de
dragostea inocentă și pură ce i-a unit pe pământ și în rai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu