Vă mai aduceți aminte?

Azi ma pălit așa deodată dorul de vechile desene animate, care acum nu se mai difuzează la televizor, pentru că strică imaginea formatoare a micilor copii. În schimb, se dau desene cu bătăi, săbii, sânge, omor și șantaj. Asta ca să știe pruncii ce îi așteaptă când vor crește mari și cum să acționeze.

Am căutat pe net episoade online și m-am apucat, ca un copil de grădi, să mă uit la desene :x:X:x Voi mai țineți minte cu ce desene animate ați crescut? 

Apropo de asta, când începusem eu să mă uit la desene, toate erau în limba engleză, deci nu înțelegeam nare scofală. Și prima dată când am auzit un desen în română a fost Scooby-Doo. Parcă era sărbătoare, venise doamne doamne pe pământ și mă prinsese de picior. 

Toată lumea s-a uitat la așa ceva și a râs cel puțin o dată. De aici am luat multe idei nebune din copilăria mea și astea mi-au făcut anii de ciclu primar un adevărat deliciu. 

Astea au fost desenele mele preferate pentru că, pe vremea aia, și eu eram blondă, purtam aparat dentar și eram in love. Și îmi găseam înțelegerea în personajul lui Sharon. 

Hai Louie, spune-ne ce-ai mai făcut, prin ce peripeții ai mai trecut? E un vârtej de nebunii și întâmplări. Viața cu Louie, Louie, Louieee! Încântătoare, hazlie, nebună e viața alături de Louie!!!

 Spioanele mi-au adus mie și prietenelor mele multe julituri și câteva membre în ghips. Asta pentru că noi încercăm să ne comparăm cu ele, să învingem răul! Ne credeam probabil un fel de fetițele Powerpuff mai evoluate, cine știe!...

Au fost feblețea mea de cum telecomanda a încremenit pe postul Jetix de atunci. Eu și cu tata... mari fani, mari fani!!! Cum știam că trebuie să înceapă Ce-i cu Andy, cum hop în fața televizorului, spre nenorocirea mamei care își făcea cruce și călca rufele mai departe, căutând resemnare.