Amintiri inventate (*)

Capitolul I

III Shemu, ziua 27 (31 mai 1279 î.Chr.)

Era o vară toridă și eu stăteam leneșă la umbra unui arbore de accacia în timp ce o nubiană suavă îmi făcea vânt cu o frunză de palmier. Deși era dimineață, întreg orașul era în picioare celebrând încoronarea lui Ramses al II-lea, fiul lui Seti I, devenit acum Usermaatre. Ar fi trebuit ca eu, în calitate de scrib al noului faraon, să fiu prezentă la ceremonia lui Amon; însă nu mi-au plăcut niciodată festivitățile și am preferat să stau cuminte sub un copac, așteptându-l pe fiul lui Ra să sosească, mândru de noua lui coroană shmty (coroană a celor două Egipturi).

-       Felicitări, Sese! îi spun cu bucurie lui Ramses, îmbrățișându-l. Prin puterea lui Amon să ajungi cel mai numit de viitori faraoni, cel mai temut de dușmani și cel mai iubit de egipteni!

-       Iset, frumoasa mea egipteancă, de când nu te-am văzut! Cum a fost campania din Nubia? Cum te-ai descurcat? Ai călătorit bine?

-       Sese, ușor. N-am fost persecutată! A fost bine, puține înfrângeri, dar o victorie finală.

-       Nubienii nu ți-au putut rezista, așa e?

-       Ei, știi doar că nu ăsta a fost scopul călătoriei mele. Tatăl tău, preabunul Seti, m-a delegat să fiu în grija proviziilor. Și unde este marea soție regală, frumoasa Nefertari?

-     Se pregătește pentru marele banchet și va dura ceva până își va face intrarea. Ceremonia lui Amon a obosit-o mult.

-       Să aveți o căsnicie fericită, Sese! Îți doresc sincer să ai parte de ce e mai bun!

Ramses plecă în grabă, nevoit să-și însușească cât mai repede funcția de rege. Împreună cu Seti I se urcă în trăsură și plecară în grabă spre curtea regală. Eu deja știam ce am de făcut. Să mă întrept și eu spre curtea regelui, unde va trebui să schimb datele rapoartelor, scriind numele noului faraon, Usermaatre.

Deși am ajuns târziu la petrecerea bunului meu prieten, am fost primită foarte bine: bere proaspătă și carne de pasăre gătită meticulos. Însă nu m-am putut înfrupta prea mult din bucatele aduse în numele zeului-rege, văzându-l pe Ramses sprijinit de zidul exterior al templului.

-       Dragul meu Sese, faraonul nu trebuie să fie trist. Nu se cade să stea singur la propriul banchet. Spune-mi, ce te apasă?

-       Iset! Exact persoana de care avem nevoie! Tu mă cunoști cel mai bine și mă vei înțelege. Nici cu Nefertari nu pot vorbi despre asta, crede că sunt doar copleșit de puterea care stă acum în mâinile mele. Iar preaiubita mea Istnofret, a doua soție regală, zace slăbită în camera ei.

-       Nu degeaba m-ai ales mâna ta dreaptă, încerc să îl încurajez, strângându-i brațul drept cu putere.

-       Mă tem că nu îmi voi mulțumi poporul, că nu voi fi demn de titlul de faraon al egiptenilor. Știi prea bine că nu sunt din sânge regal decât după tatăl meu, mama fiind o simplă nubiană de la curtea regelui. Tata a iubit-o foarte mult și de aceea a plâns zile când ea s-a dus, dându-mi naștere.

-       Sese, ai uitat cine te-a ales drept urmaș al tronului său? Însăși marele Seti I. Îi pui la îndoială rațiunea? Cu siguranță a făcut cea mai bună alegere denumindu-te pe tine faraon al celor două Egipturi. Vei face egiptenii mândrii de faraonul lor și vei construii cele mai minunate temple, aducându-i cele mai multe daruri lui Amon. Prin puterea care astăzi zei ti-au dat-o ție, tu vei fi un mare faraon, demn de poporul pe care îl vei conduce cu mâna ta dreaptă. Iar eu voi fi mereu aici pentru tine, preabunul meu stăpân. Acum hai la banchet, oamenii se întreabă unde le-a fugit noul faraon. 

Va urma...